Ductilitatea otelului

In general otelul folosit in constructiile moderne este un material cu o ductilitate mare, rezistent atat la compresiune cat si la intindere.

Ductilitatea otelului reprezinta capacitatea lui de a se deforma plastic fara sa se rupa. Aceasta caracteristica permite otelului sa fie tras sau laminat pentru a obtine produse lungi si subtiri.

Otelul se transformă prin mai multe procedee tehnologice pana la atingerea formei corespunzătoare rolului functional dorit. Ductilitatea, alaturi de capacitatea de turnare, forjabilitatea, prelucrarea prin aschiere, maleabilitatea, sudabilitatea si durificarea, face parte dintre proprietatile tehnologice  ale otelului. Aceste proprietati se refera la modul de comportare al otelului in timpul prelucrarii.

Otelul cu un continut ridicat de carbon face ca metalul sa fie foarte fragil si cu o ductilitate scazuta. Acesta este motivul pentru care otelul format initial in furnale este supus unui tratament suplimentar pentru a reduce continutul de carbon. Ductilitatea otelului este influentata atat de cantitatea de carbon continuta, cat si de tratamentele de recoacere si calire la care acesta este supus.

La nivel de material ductilitatea se exprima prin urmatoarele cerinte:

- raportul dintre rezistenta la rupere si rezistenta minimă de curgere este cel puţin egala cu 1.20;

- alungirea la rupere este cel putin egala cu 20%.

- otelurile folosite in elementele structurale cu rol disipativ trebuie sa aiba un palier de curgere

distinct, cu alungire specifica la sfarsitul palierului de curgere, Ae, de cel putin 1,5%.

Pentru fiecare marca de otel si clasa de calitate, standardele de produs precizeaza valoarea minima a alungirii la rupere.

Un material ductil permite redistribuirea eforturilor în cazul structurilor static nedeterminate, care vor fi capabile să preia încărcări mai mari decât în cazul structurilor din materiale casante. Rezistenta structurii ductile este cu 50% mai mare decat cea a structurii fragile.

 

Share
<< Inapoi

Leave a Reply